Arta.. Citat

Arta este o aventură într-o lume necunoscută, care poate fi explorată doar de cei dispuşi să îşi asume riscurile. de M. Rothko!
Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor. de G. Calinescu
Arta e o expresie a libertăţii prin definiţie, căci ea nu acceptă limitele istorie. de G. Calinescu!
Arta nu este un meşteşug, este transmiterea sentimentului pe care artistul l-a simţit. de L. Tolstoi!
Arta e concentrare a vieţii, transcendere şi transfigurare, dar nu poate fi revoltă împotriva armoniilor fundamentale: pe acestea, dimpotrivă, ni le apropie, ni le intensifică, ni le dezvăluie. de Balzac!
Idealul adânc simţit şi exprimat frumos – iată arta.
de Castelar!
Arta: ţărm de vis şi vis neţărmurit. de N. Petrescu!
Arta este concretizarea sentimentelor, opera adevarului, semnatura civilizatiei, ordine, armonie. de M. Heidegge

    Arta este in esenta cea mai profunda expresie a creativitatii umane. Pe cat de dificil de definit pe atat de dificil de evaluat, avand in vedere faptul ca fiecare artist isi alege singur regulile  si parametrii de lucru, se poate spune totusi ca arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli, pentru folosirea acestui mediu si a unui set de valori ce determina ce anume merita a fi exprimat  prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzatie sau o traire in modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul sau de manifestare, arta poate fi considerata si ca o forma de cunoastere( cunoasterea artistica).

    Definitii...

Într-un sens larg, termenul artă desemnează orice activitate, care se bazează pe cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație și intuiție. Într-un sens mai strict, se adauga la cele de sus lipsa de funcționalitate (practică), cunoaștere, estetică.

Britannica Online definește arta ca "îndemânare și imaginație în creația de obiecte, medii ambiante sau experiențe estetice care pot fi împărtășite" (the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.)^[1]

Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20. Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, și variază cu experiența umană a diferiților indivizi.^[2] Un obiect poate fi caracterizat în funcție de intenție, sau lipsa acesteia, a creatorului său, indiferent de scopul sau funcțiunea lui. De exemplu o ceașcă, care poate folosită ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de artă, dacă e intenționată obiect estetic.   Deasemeni, o pictură poate fi considerată obiect de meșteșug (deci nu obiect de artă), dacă este un produs de masă.

Natura artei a fost descrisă de Richard Wollheim ca "unul din termenii cei mai elusivi (care se eschivează) ale problemelor tradiționale de cultură umană" (one of the most elusive of the traditional problems of human culture).^[3]. A fost definită ca vehicol pentru expresia sau comunicația de emoții și idei, un mijloc pentru explorarea și aprecierea elementelor formale pentru sine, și ca mimesis sau reprezentație.^[4] Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica între persoane.^[4] Benedetto Croce și R.G. Collingwood au avansat ideea idealistă că arta exprimă emoții, și că opera de artă așadar există esențialmente în mintea creatorului.^[5]

Teoria artei își are rădăcinile în filozofia lui Immanuel Kant și a fost dezvoltată în secolul 20.^[4] Arta ca mimesis are rădăcini adânci în filozofia lui Aristotel.^{[4]
 Citat Wikipedia...}